Franturi de poveste (4)

Pe EA am lasat-o in urma, cu ochii umezi de tristete la suferinta Focusei, care-si ineca rotile in noroaiele cumplite din varful muntelui. Blestema scrasnind din dinti politicienii romani si mangaia volanul cald al masinutei. Noi, ganduri libertine, voiam sa-i aducem o broboada de bucurie. Asa ca ne-am distantat. Ne-am luat zborul spre imprejurimi, spre muntele falnic si impadurit, spre curcubeul tomnatic. Ne luam condeiul literar si va descriem calatoria noastra. Cu aripi albe si usoare ne-am inaltat catre seninul azuriu, dand binete norilor plumburii si mangaind puiutii lor albi si pufosi. I-am lasat in urma si am inceput sa plutim. Dedesubtul isi inalta catre irisii nostri corola de culori, incalzindu-ne zambetele infrigurate. E toamna. Razele palide rasfrang din ce in ce mai putina caldura si noi inca tremuram sub vestmantele subtiri. Dar e bine. Cromatica e calda si linistita, convingandu-ne trupurile sa ignore racoarea. Si mergem mai departe… Obosite de zbor poposim cu piciorusele pe o coama insorita. Padurea din jurul luminisului ne invaluie intr-un concert suav de triluri, impingand spre noi un firicel usor de vant. Adie. Atat de fin. Atat de plin de mireasma ierbii uscate si a florilor de toamna. Ne ingropam obrajii in auriul firelor uscate si inchidem ochii. Adoram. Dar vrem sa vedem mai mult. Ne ridicam de pe pajiste si pornim catre padure. Copacii ne saluta scuturandu-si crengile deasupra crestetelor noastre. Ploaie de frunze completeaza covorul ruginiu si moale, pe care il mangaiem cu talpile desculte.