Autoportret

De multe ori incerc sa ma analizez pe mine insumi, sa imi gasesc o definitie. Credeam ca e usor, credeam ca in doua randuri am sa reusesc sa ma desenez. Am luat penelul si am trasat primele linii. Apoi urmatoarele, apoi am conturat si am colorat. Iar la final am privit pictura… Un non-sens plin de inteles, pete de culoare umplute de conotatii, dungi incarcate de semnificatii. Portretul meu depasea orice capodopera de-a lui Picasso. Cubismul se incununeaza cu rotundurile calde, dezvaluind chipul meu intortocheat. Carbunele negru scotea la iveala tumultul din sufletul meu si o fire blanda cu zvacniri turbulente. Cu toate ca ma declaram o anti-sociala convinsa, imi plac oamenii si imi place sa fiu intre ei. Vorbesc cu drag si zambesc cu si mai mare drag, dar simt un gust amar atunci cand buna mea dispozitie este privita cu ochi taiosi. Ma infoi ca un animal cand sunt incoltita, si musc daca sunt atacata. Caracter temperamental, nu pot sta cuminte in lant daca mi se biciuieste spinarea cu marsavii. Scheunatul se transforma rapid in marait, latrat si apoi musc. Uneori prea repede, alteori prea tarziu. Si ulterior bat in retragere… Si stiu ca sunt mai oscilanta decat o tensiune variabila. Da, sunt constienta de asta. Pot alterna rapid stari de bucurie cu stari de nervi sau agitatie. Sunt genul de om care pune lucrurile la suflet si se simte lezat de unele lovituri. Primesc deseori replici de tipul nu mai pune atata la suflet sau de ce te ataci (apropo, sa imi explice cineva rolul lui te in expresia asta, deoarece mi se pare o porcarie) sau nu o mai lua asa personal sau las-o balta, las-o asa cum e. De ce sa o las asa cum e? De ce a replica argumentat sau a dori sa afli motivele unei racaieli este privit ca un atac? Sau ca un lucru tabu? Ori eu ca persoana implicata in ceva nu am dreptul sa stiu de ce imi iau cocos (vorba lu' sefu' :)) )? Cum ziceam mai sus, sunt o fiinta ce pune usor la suflet si pe care o arde obrazul de la palmile primite. Nu vreau sa ma scheaun si sa ma consider o victima. De multe ori mi le caut cu lumanarea, dar de cele mai multe ori nu. Sunt curioasa, da. Recunosc deschis ca vreau sa stiu atat chestii generale, cat si amanunte care m-ar putea darama, dar vreau sa le stiu, sa vad si eu cum sta treaba, cum sa actionez sau reactionez. Nu vad o crima in a dori sa stii ce se intampla in jurul tau. Eu nu. Altii da. Tot eu sunt cea care pusca daca cineva indrazneste sa ma categoriseasca fara sa ma stie. Da mai, omorati-ma ca nu imi convine daca cineva ma face proasta, lipsita de educatie sau de demnitate, doar ca am contrazis, argumentat, o afirmatie. Si asta intamplandu-se fara ca persoanele respective sa fi stat macar 2 secunde de vorba cu mine si fara sa ma fi vazut vreodata. Si atunci se supara lumea cand contraatac. Nu sunt genul de om care sa stea si sa fie terfelita cu noroi asa, poc. Doar respectul si dragul incredibil de mare pentru unele persoane ma obliga sa redevin om si sa nu musc. Si tac, si mocnesc, in sufletul meu dandu-se lupte nebanuite, cu mine insumi. Oglinda a ceea ce sunt eu o reprezinta paginile astea virtuale, denumite blog. Azi un articol vesel, maine unul acuzator, aum o ora un post visator, peste doua ceasuri un post furibund. Nu am cautat sa scriu in acelasi ton, sa scriu constant, dupa un singur template. Am cautat sa fie un loc in care sa imi permit sa refulez sau sa ma bucur, sa rad sau sa plang. Am parte de trairi de toate felurile. Iar unele vreau sa devina imagine scrisa, atunci luand nastere intemperiile citite de voi pana acum. Nu sunt o maestra in manuirea penelului condeiului cand e vorba sa ma descriu. Cuvintele se aseaza in fraze pline de stangacie. Nu pot sa exprim poetic trairile mele, decat asa cum imi vin. Epitetele si metaforele se ascund din calea mea, lasand loc unor expresii brute. Dar toate acestea sunt atat de pline de  trairi si de emotii. Sunt eu, o fire neinteleasa de multi, ignorata de altii si ocarata de restul. Asta este, am sa zambesc in continuare si am sa trec peste, ca pot si asta. Iar daca toate astea inseamna ca sunt o fire complicata, atunci da, sunt. Acestea fiind zise, imi iau penita de aici si ma reapuc de munca, deoarece minutele de pauza s-au epuizat. O zi frumoasa si spor pe la munci sa aveti.
Un produs Blogger.