Zambiti,va

Nu stiu daca ati facut vreodata experimentul de a le zambi necunoscutilor,insa eu am incercat asta,in special cu cei mici. Mi s-a intamplat de multe ori sa merg pe strada si sa vad un copil dragut (de fapt majoritatea mi se par draguti mie) asa ca m-am uitat la el si daca am vazut ca se uita inapoi la mine i-am zambit.Daca era cu parintii de manuta,se intorcea si se uita dupa mine.Probabil gandea ca cine stie ce nebuna as fi.Eu nu ma opream,zambeam in continuare.Copilul tinea capul intors la mine si,vazand ca eu continui sa zambesc,incepea sa imi zambeasca inapoi.Minunat sentiment,pe cuvant. Cand am fost la Rosia de Secas am vazut pe drumul de langa casa o fetita de vreo 5-6 ani.M-am uitat la ea si i-am zambit.Initial se uita la mine incruntata,dupa care,vazand ca eu continui sa zambesc,a zambit si ea.Dupa aceasta intamplare,a mai trecut de vreo 5-6 ori pe langa mine,cu privirea atintita asupra mea ca sa vada daca ii mai zambesc.I-am zambit de fiecare data! Tot la Rosia de Secas,in timp ce culegeam corcoduse,s-a ivit langa gardul vecin un copilas de vreo 5 ani,blond.Mi-a placut tare mult de el,asa ca i-am zambit si lui.Toti copiii au tendinta de a se uita urat la inceput,dupa care se insenineaza.Asa a facut si asta.Numai ca el era smecher.In timp ce culegea corcodusele cazute de la noi in gradina lui,imi mai arunca o privire pe furis,crezand ca nu ma uit la el.Cand imi indreptam privirea spre el se rusina si isi gasea din nou treaba privind cu atentie in galeata unde aduna corcodusele.Eu ii faceam jocul : ma ascundeam dupa Mihai si cand vedeam ca se uita la mine imi atinteam privirea catre el.Saracu
Un produs Blogger.