Pupincurismul la romani

Pupatul in fund, observ zi de zi, a devenit un fel de sport la romani, un sport de performanta la care se intrec prin antrenamente serioase cohorte de indivizi care mai de care mai slefuiti… sau nu. Linguseala si apoi impunsul pumnalului pe la spate fac parte din „curricula" majoritatii candidatilor la functii si posturi caldute atit in vestitele companii de top (multinationale) cit si mai jos sau in politica. Cu sau fara argumente profesionale in preajma noastra stau si zimbesc si aproba „yesmanii" de serviciu care pina la urma reusesc sa se catere pe cadavre spre virful incompetentei lor. Pupatul in fund nu tine de sex, nu tine de virsta si se practica in orice pozitie si in orice loc si in orice ocazie favorabila, cu discretie desigur. Prin acest sport bruma de competenta existenta ici-colo se anuleaza cit ai bate din palme. Nu conteaza ca ai facut ceva si cit ai facut, toate iti pot fi anulate rapid dupa citeva sedinte de pupat in fund. Ei da, daca tu nu ai aplecarea necesara si buzele destul de fine si glasul destul de dulce nu are niciun sens sa iti faci iluzii ca vei capata ceva respect. Interesant este ca pupincuristul are si un deosebit simt al orientarii in teren. Sefutul care a acceptat ieri sa fie astfel „toaletat" prin dos va fi abandonat deindata ce doar se va fi zarit un pretendent cu sansa la tron. Iar soarta acestuia va fi pecetluita deindata. Asa a fost de cind lumea, dar parca de acum sportul asta se institutionalizeaza.
Un produs Blogger.