Citi dintre noi nu suntem mineri?…

Ce zile negre… Nu cred sa fie printre noi prea multi care sa nu fi stat inmarmuriti in fata televizoarelor urmarind succesiunea de evenimente privind tragedia de simbata de la Petrila. Deodata totul in jur a devenit prea putin important (si maruntele intimplari electorale si socurile crizei si orice altceva…) in fata mortii celor 12 mineri. Si nu numarul lor si nu grozavia mortii lor in conditii groaznice ma misca, nu… Ci ca asta se intimpla in Romania ca un fapt divers… Adica: „ei, asta e… nu e nici prima nici ultima oara… asta le e soarta". In ciuda presiunii presei pe acest moment, in ciuda oficialilor care isi vintura acum girofarurile acolo in Valea Jiului, ceva ma face sa cred ca totul e de fatada. Da, nefericitilor alora le arunca niste bani sa isi uite durerea si sa vada lumea ca statul e atent cu suferinta lor… Dar zilele astea vor trece si oamenii aia vor ramine acolo cu moartea lor si in mizeria lor si vor suporta… Cine mai crede azi ca aceasta tragedie va indrepta lucrurile? Ca Valea Jiului va fi scoasa din Evul Mediu in care zace la discretia citorva grofi contemporani cu noi? Romania este din nou in atentia presei internationale prin dramele si nu prin nu stiu ce fapte de isprava. Si ma mai cutremura faptul ca acei nefericiti mineri mor fiindca vor sa isi fereasca de foame copiii, mor fiindca in fiecare zi inghit umilintele si sfidarea grofilor de care vorbeam si care ii obliga sa infrunte moartea in orice conditii, ii obliga sa renunte la demnitate… Asta e Romania in care traim… o tara cu sclavi, o tara in care teroarea zilei de miine, teroare minuita dibaci de favoritii tranzitiei face din cei mai multi dintre noi… mineri! Anunturi Evalueaza asta: Partajeaza asta: Da clic pentru a partaja pe Twitter(Se deschide in fereastra noua) Partajeaza pe Facebook(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a partaja pe Google+(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a partaja pe Skype(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide in fereastra noua) Mai mult Da clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a partaja pe Google+(Se deschide in fereastra noua) Da clic pe email(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a partaja pe http://io-flavius.livejournal.(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a imprima(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a partaja pe Pocket(Se deschide in fereastra noua) Daca ti-a placut: Apreciaza Incarc... Similare zile negre… Nu cred sa fie printre noi prea multi care sa nu fi stat inmarmuriti in fata televizoarelor urmarind succesiunea de evenimente privind tragedia de simbata de la Petrila. Deodata totul in jur a devenit prea putin important (si maruntele intimplari electorale si socurile crizei si orice altceva…) in fata mortii celor 12 mineri. Si nu numarul lor si nu grozavia mortii lor in conditii groaznice ma misca, nu… Ci ca asta se intimpla in Romania ca un fapt divers… Adica: „ei, asta e… nu e nici prima nici ultima oara… asta le e soarta". In ciuda presiunii presei pe acest moment, in ciuda oficialilor care isi vintura acum girofarurile acolo in Valea Jiului, ceva ma face sa cred ca totul e de fatada. Da, nefericitilor alora le arunca niste bani sa isi uite durerea si sa vada lumea ca statul e atent cu suferinta lor… Dar zilele astea vor trece si oamenii aia vor ramine acolo cu moartea lor si in mizeria lor si vor suporta… Cine mai crede azi ca aceasta tragedie va indrepta lucrurile? Ca Valea Jiului va fi scoasa din Evul Mediu in care zace la discretia citorva grofi contemporani cu noi? Romania este din nou in atentia presei internationale prin dramele si nu prin nu stiu ce fapte de isprava. Si ma mai cutremura faptul ca acei nefericiti mineri mor fiindca vor sa isi fereasca de foame copiii, mor fiindca in fiecare zi inghit umilintele si sfidarea grofilor de care vorbeam si care ii obliga sa infrunte moartea in orice conditii, ii obliga sa renunte la demnitate… Asta e Romania in care traim… o tara cu sclavi, o tara in care teroarea zilei de miine, teroare minuita dibaci de favoritii tranzitiei face din cei mai multi dintre noi… mineri! Anunturi Evalueaza asta: Partajeaza asta: Da clic pentru a partaja pe Twitter(Se deschide in fereastra noua) Partajeaza pe Facebook(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a partaja pe Google+(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a partaja pe Skype(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide in fereastra noua) Mai mult Da clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a partaja pe Google+(Se deschide in fereastra noua) Da clic pe email(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a partaja pe http://io-flavius.livejournal.(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a imprima(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a partaja pe Pocket(Se deschide in fereastra noua) Daca ti-a placut: Apreciaza Incarc... Similare
Un produs Blogger.