“Ceva se intampla cu mine la Viena…” - apologetica unei obsesii

Sunt hrana pentru cate un ego. In recipiente prost sigilate ma vand putin cate putin, asemenea mancarii uscate pentru pestii - tubifex orgasmic - spre amortirea simturilor celor mult prea flamanzi. Cu inima-n perfecta stare imi place sa pozez in poduri. Desenez cateodata cu pix o crapatura pe aorta si ma sui pe acoperisuri sa urlu. Ca doar sufar. Sunt frant. Numai sa nu se rupa norii si sa ploua. Sa nu se duca cerneala. M-as trezi acolo gol, cu cerneala scurgandu-se pe organul genital in deruta, picatura cu picatura, pe preput in jos, spre nemurire. Demascat ca un vraci impostor. Am vandut leacuri pretioase, stoarse din buruieni eterne, tamaie pe care nu o cunosteam. De-as putea doar sa profit. Sa fi intins mai des cate un brat si sa masez ceafa pana la lichefiere. La ce folos? Obsesia mi-e fugita peste oceane. "Ceva se intampla cu mine la Viena." zicea un glas. Ceva se intampla cu mine in orice loc in care mi-am scuturat celule moarte. Ceva se intampla cu obsesia mea. Neterminatul te macina. Dar cum sa termini ceva ce-i neinceput? Cred ca o iubeam, si ei ii era teama de adoratia mea sincera, gratuita, inexplicabila. La varsta ei trebuiau gasite explicatii.

Social Profiles

Twitter Facebook Google Plus LinkedIn RSS Feed Email Pinterest

Popular Posts

BTemplates.com

Blogroll

About

Copyright © Carabiniere | Powered by Blogger
Design by Lizard Themes | Blogger Theme by Lasantha - PremiumBloggerTemplates.com